creatori din lume: Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România

16 noiembrie – Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România – Agerpres, 16.11

  • Declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial înseamnă promovarea elementelor naţionale de patrimoniu mondial pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi a locului pe care îl ocupă cultura română în totalitatea valorilor culturale internaţionale. Este evidenţiată, cu acest prilej, importanţa protejării şi conservării acestora, oferindu-se şi un plus de imagine la nivel internaţional.
  • România are înscrise opt elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993); Mănăstirea Hurezi (1993); sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999); cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); centrul istoric Sighişoara (1999); ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999); situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991) şi pădurile de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017, pădurile vizate din România fiind cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei, judeţul Caraş Severin; Masivul Cozia, Lotrişor, judeţul Vâlcea; Codrul secular Şinca, judeţul Braşov; Codrul secular Slătioara, judeţul Suceava; Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, judeţul Maramureş).
  • De asemenea, România are înscrise şi şapte elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, respectiv ritualul căluşului (2008); doina (2009); ceramica de Horezu (2012); colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova (2013); dansul fecioresc din Ardeal (2015); meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar comun cu Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova (2017).

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, la 29 de ani de la înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO – Agerpres, 16.11

  • “Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) este primul sit natural din România, înscris în anul 1991 pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO. În cadrul Programului “Omul şi Biosfera” al UNESCO, în anul 1990, Delta Dunării şi celelalte unităţi adiacente a fost declarată Rezervaţie a biosferei, mai mult de jumătate din suprafaţa totală de 580.000 de hectare reprezentată de ecosistemele naturale acvatice şi terestre fiind inclusă în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal”, potrivit paginii de Facebook a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
  • De asemenea, în cadrul aceluiaşi program, în anul 1999, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării împreună cu Rezervaţia Biosferei Dunărea din Ucraina au fost incluse în Reţeaua Internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontaliere.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) – 75 de ani – Agerpres, 16.11

  • În 1942, guvernele ţărilor europene, confruntate cu Germania nazistă şi cu aliaţii săi, s-au întâlnit la Conferinţa Miniştrilor aliaţi ai Educaţiei (CAME), conform www.unesco.org. Deşi al Doilea Război Mondial era departe de a se termina, aceste ţări căutau metode de reconstrucţie a sistemelor de educaţie odată cu restabilirea păcii. În scurt timp, proiectul a obţinut susţinere şi din partea altor guverne, printre care se afla şi cel al Statelor Unite ale Americii. În urma propunerii CAME, s-a convenit asupra organizării unei Conferinţe ONU pentru înfiinţarea unei organizaţii educaţionale şi culturale, la Londra, între 1 şi 16 noiembrie 1945. Evenimentul a reunit reprezentanţi din 44 de ţări, iar la finalul său, 37 de state au fondat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.
  • UNESCO are în vedere să construiască reţele între naţiuni pentru facilitarea unui anumit tip de solidaritate: mobilizarea pentru educaţie, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educaţie de calitate ca drept fundamental al omului şi ca premisă obligatorie pentru dezvoltarea umană; construirea înţelegerii interculturale, prin protejarea patrimoniului şi susţinerea diversităţii culturale – UNESCO a creat ideea de Patrimoniu Mondial pentru protejarea obiectivelor cu o valoare universală inestimabilă; susţinerea cooperării ştiinţifice, spre exemplu, în segmente care vizează sistemele de avertizare de tsunami sau în privinţa acordurilor transfrontaliere de management, pentru consolidarea legăturilor între state şi societăţi; protejarea libertăţii de exprimare, o condiţie fundamentală a democraţiei, dezvoltării şi demnităţii umane.
  • Competenţele unice ale UNESCO în educaţie, ştiinţă, cultură, comunicare şi informaţii contribuie la îndeplinirea scopurilor trasate de comunitatea internaţională, ce includ Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Misiunea UNESCO este să participe la construirea păcii, eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă şi dialogul intercultural. Organizaţia se concentrează, în special, pe două priorităţi globale: Africa şi Egalitatea de gen.
  • În prezent, în structura UNESCO funcţionează: centre şi institute de educaţie (UNESCO International Institute for Educational Planning IIEP, Paris – Franţa şi Buenos Aires – Argentina); UNESCO International Bureau of Education IBE, Geneva – Elveţia; UNESCO Institute for Lifelong Learning UIL, Hamburg – Germania; UNESCO Institute for Information Technologies in Education IITE, Moscova (Federaţia Rusă); UNESCO International Institute for Capacity-Building in Africa IICBA, Addis Ababa – Etiopia; UNESCO International Institute for Higher Education, America Latină şi Caraibe IESALC, Caracas – Venezuela; UNESCO International Centre for Technical and Vocational Education and Training UNEVOC, Bonn – Germania; centre şi institute de ştiinţă (UNESCO-IHE Institute for Water Education, Delft – Olanda; International Centre for Theoretical Physics ICTP, Trieste – Italia), institutul de statistică UIS, Montreal – Canada. Sub auspiciile UNESCO intră alte zeci de institute şi centre internaţionale şi regionale.
  • Comisiile Naţionale pentru UNESCO sunt organisme naţionale de cooperare, parte integrantă din arhitectura construcţiei UNESCO. Acestea sunt constituite de guvernele ţărilor membre, în acord cu articolul VII al Constituţiei UNESCO şi au scopul de a face legătura între grupurile naţionale guvernamentale şi nonguvernamentale şi Programele UNESCO. Comisia Naţională a României pentru UNESCO a fost înfiinţată în 1956 şi reorganizată prin HG nr. 624, în august 1995.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *