idei din educație: Crezul Educației

Mircea Miclea: Educația – crezul nostru! – EduPedu, 4.11.20

Succesul învățării trebuie să fie scopul nostru principal. Iar în realizarea acestui scop, profesorii sunt cheia soluției. De prestația lor depinde totul. Din păcate, incoerența și lipsa de viziune din domeniul public riscă să ne facă confuzi, înfricoșați și ineficienți. Cred că trebuie să ne clarificăm noi înșine, ca profesori, ce este acum cu adevărat important. Iată punctul meu de vedere.

  • Întâi, cred că trebuie să predăm de două ori mai bine decât înainte. E nevoie de asta, pentru că predarea online necesită mai multă ingeniozitate și efort. Stângăciile de predare pe care le putem compensa când stăm în fața clasei, le corectăm mult mai greu online. Trebuie să predăm mai bine și pentru că avem în față elevi mai tensionați, mai îngrijorați, mai ușor de distras de la sarcinile de învățare. O predare bună e ca un roman bun: te absoarbe, te face, pentru o vreme, să trăiești într-o altă lume, cea a romanului, să uiți de grijile și tristețile tale imediate, de mediul tău proximal. La fel e și cu o lecție bună. Dacă discursul nostru este clar, dacă predăm cu exemple și aplicații interesante, dacă predăm cu entuziasm, atunci elevii vor fi absorbiți în lumea lecției, nu vor fi copleșiți de noile constrângeri impuse și de îngrijorările lor. Le va fi mai ușor să stea cu mască, să păstreze distanța de siguranță sau să respecte procedurile sanitare fără să le atragem mereu atenția.
  • În al doilea rând, cred că trebuie să ne controlăm mult mai bine propriile noastre emoții. Nu e un lucru nou, și anii trecuți ne confruntam cu câte un adolescent obraznic sau cu un părinte recalcitrant și trebuia să ne ținem emoțiile în frâu, dar acum va fi mult mai greu decât altădată. Pentru că va trebui să ne controlăm propriile noastre frici și oboseala dată de un mediu atât de diferit față de cel din anii trecuți. Dacă vom fi hipersenzitivi (= vom vedea riscuri mari în orice abatere minoră de la o regulă) și hiperreactivi (= vom reacționa exagerat la aceste abateri), nu va fi bine nici pentru noi, nici pentru elevii noștri. Școala va deveni o sursă de tensiune, în loc să fie o sursă de siguranță. Dacă, dimpotrivă, noi ne vom ține în frâu emoțiile, și elevilor le va fi mai ușor. Avem acum șansa să-i învățăm ceva esențial: cum poți traversa o perioadă dificilă, controlându-ți emoțiile și focalizându-te mereu pe sarcina pe care o ai de făcut, ca să o duci până la capăt. Aceasta este o mare virtute!
  • În al treilea rând, va trebui să consiliem mai mult. Am făcut-o și în alți ani, dar acum e nevoie de și mai multă empatie pentru stările și dificultățile pe care le întâmpină elevii sau studenții noștri. Va trebui să înțelegem repede privirile lor speriate, când, de pildă, se tușește în spatele lor, și să-i liniștim; va trebui să înțelegem nevoile lor de a se juca sau de a comunica și să le canalizăm într-o direcție bună. Va trebui să stăm mai mult de vorbă cu părinții lor, ca să le redăm încrederea în școală și în siguranța pe care o poate ea oferi, ca să contracarăm declarațiile apocaliptice iresponsabile, pe care le vor auzi adesea de la mai marii zilei.

Credința fermă în câteva valori ne ajută să pășim pe apele tulburi ale vieții. Avem nevoie de un crez, nu numai de niște proceduri. Crezul nostru este educația. Ea este datoria vieții noastre, pentru ea ne dăm, acum, obolul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *